Vladimir Naciu — avocat de litigii. Cum lucrează un avocat care trăiește în sala de judecată

Share:

Sunt avocat de litigii și îmi desfășor activitatea în fața instanțelor din România, cu sediul profesional în București. Lucrez pe cauze în care miza este reală: libertatea unei persoane, supraviețuirea unei afaceri, recuperarea unui drept pierdut, anularea unui act care produce consecințe imediate. Textul de față nu este o listă de merite. Este un mod de a spune cine sunt profesional și cum înțeleg să îmi fac treaba, fără limbajul de prezentare cu care, sincer, nu am rezonat niciodată.

Ce înseamnă, pentru mine, “avocat de litigii”

Profesia de avocat are mai multe rute. Unii colegi lucrează aproape exclusiv în consultanță — redactează contracte, oferă opinii juridice, structurează tranzacții și intră rar sau deloc în sala de judecată. Alții lucrează pe ambele direcții, dar își petrec majoritatea timpului în birou. Există însă o categorie distinctă: avocații de litigii, cei a căror activitate principală se desfășoară în fața instanței, în contradictoriu, cu termene, cu probe, cu hotărâri și cu căi de atac.

Eu fac parte din această ultimă categorie. Practica mea se construiește în jurul dosarelor active, al ședințelor de judecată, al strategiilor de probă și al căilor de atac. Este o diferență de fond, nu de imagine. Un avocat care intră săptămânal în sală ajunge să cunoască ritmul instanței, reflexele completului, modul în care un argument funcționează în scris și nu funcționează oral, momentul în care o excepție trebuie ridicată și momentul în care trebuie păstrată pentru o cale de atac. Asta nu se învață din cărți. Se învață din ședințe.

Ariile de practică pe care lucrez

Spectrul cauzelor pe care le abordez acoperă mai multe ramuri ale dreptului, fără a deveni o ofertă generică. Sunt concentrat pe zonele în care litigiul este central:

  • Drept penal — asistență și reprezentare în faza de urmărire penală și în cursul judecății, în cauze care privesc infracțiuni economice, infracțiuni contra persoanei, infracțiuni de serviciu și alte tipologii care ajung frecvent în fața instanțelor din România.
  • Contencios administrativ — contestarea actelor administrative emise de autorități centrale sau locale, suspendarea executării, anularea actelor nelegale, litigii cu instituții publice, autorități fiscale și autorități de reglementare.
  • Dreptul muncii — contestarea deciziilor de concediere, litigii salariale, conflicte colective de muncă, răspundere disciplinară, recuperarea drepturilor neplătite. Asist atât salariați, cât și angajatori, în funcție de structura cauzei.
  • Drept comercial și societar — litigii între asociați, acțiuni în răspunderea administratorilor, recuperare creanțe, contestații în executare, dispute pe contracte comerciale.
  • Insolvență — reprezentare în procedurile de insolvență, contestații la tabelul creditorilor, acțiuni în răspunderea organelor de conducere, planuri de reorganizare.
  • CEDO — formularea cererilor în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauze în care căile interne au fost epuizate iar dreptul protejat de Convenție este în mod direct afectat.
  • Litigii cu element de extraneitate — cauze în care părțile, contractul, locul faptei sau dreptul aplicabil implică un element internațional.
  • Protecția datelor cu caracter personal și dreptul consumatorilor — domenii în care reglementarea s-a maturizat în ultimii ani și în care litigiile au devenit constante.

Nu enumăr aceste arii pentru a sugera omniprezență. Le enumăr pentru că reprezintă tipologiile de dosare în care am lucrat efectiv și în care continui să lucrez.

Cum lucrez

Diferența dintre avocați nu se vede în cărțile de vizită. Se vede în modul în care un dosar este pregătit, în modul în care o excepție este formulată, în modul în care o probă este propusă, în modul în care o concluzie scrisă este construită. Lucrez pe câteva principii care nu sunt slogan, ci sunt, de fapt, condițiile fără de care un dosar nu poate fi câștigat.

Diagnostic înainte de strategie. Nu dau nicio strategie unui dosar înainte ca situația de fapt și cea juridică să fie complet înțelese. Un dosar prost diagnosticat duce la o strategie greșită, oricât de bine ar fi executată ulterior. Prima ședință de lucru cu un client este, întotdeauna, o ședință de înțelegere, nu de promisiuni.

Strategia este scrisă, nu intuitivă. Pentru fiecare cauză construiesc o structură de probă, o succesiune de acte procesuale, un calendar și un plan B. Improvizația în sala de judecată este admisă doar acolo unde planul a anticipat-o.

Disciplina procedurală. Termenele se respectă, excepțiile se invocă atunci când trebuie, probele se propun la timp, căile de atac se exercită în termen. Pierderea unui drept procesual nu este “ghinion”. Este, aproape întotdeauna, lipsa de disciplină.

Controlul fiecărei etape. Nu predau dosarul în piese către colaboratori care nu cunosc întregul. Direcția strategică, deciziile importante, redactarea actelor procesuale esențiale și prezența la termenele-cheie rămân ale mele. Este o alegere pe care am făcut-o conștient: vreau să răspund pentru ce semnez.

Comunicarea reală cu clientul. Clientul aflat în litigiu trebuie să știe ce s-a întâmplat la fiecare termen, ce urmează, care sunt riscurile reale și care sunt opțiunile. Nu vând certitudini pe care nimeni nu le poate garanta într-un proces.

Aceste principii nu garantează câștigarea oricărui dosar. Niciun avocat onest nu garantează asta. Ce garantez însă este că dosarul va fi gestionat profesionist, fără pierderi procedurale evitabile și fără surprize cauzate de improvizație.

Cine sunt clienții cu care lucrez

Profilul clientului tipic nu este unic, dar are câteva trăsături comune. Sunt persoane care se află într-o situație în care o decizie greșită are consecințe greu de reparat. Sunt antreprenori care se confruntă cu un control fiscal, cu o anchetă penală sau cu un litigiu între asociați. Sunt salariați concediați abuziv care vor să își recupereze drepturile. Sunt persoane fizice care contestă un act al unei autorități. Sunt companii care au de recuperat sume importante de la parteneri comerciali. Sunt clienți care au mai lucrat cu un avocat și au înțeles, pe propriile dosare, ce înseamnă diferența dintre o asistență profesionistă și una superficială.

Ceea ce au în comun acești oameni este că nu caută un avocat care să le spună ce vor să audă. Caută pe cineva care să le spună ce este, ce se poate face concret și care este prețul real al fiecărei opțiuni — în timp, în efort, în costuri, în riscuri.

De ce scriu acest blog

Scriu pentru că, în multe dintre cauzele pe care le-am preluat, am întâlnit oameni care ajunseseră la mine cu informații confuze sau, pur și simplu, greșite despre propriile lor drepturi și despre ce pot face concret. Litigiul, pentru cineva care nu a mai trăit unul, este un teritoriu opac. Iar opacitatea nu îl ajută pe client — îl pune într-o poziție de inferioritate, și în fața instanței, și uneori chiar în fața propriului avocat.

Articolele pe care le voi publica aici nu vor fi nici manuale de drept, nici texte de marketing. Vor fi explicații, dintr-o perspectivă practică, despre cum funcționează în realitate procese pe care mulți oameni le cunosc doar din titluri de presă: o concediere contestată în instanță, o anchetă penală, un control fiscal, o cerere la CEDO, un litigiu între asociați. Vreau ca cineva care citește un articol de pe acest blog să înțeleagă, măcar, despre ce este vorba — și ce întrebări să își pună înainte de a lua o decizie.

Reputația unui avocat de litigii nu se construiește din texte de prezentare. Se construiește din dosare. Din termene la care s-a prezentat pregătit. Din excepții invocate la momentul potrivit. Din probe care au schimbat sensul unui proces. Din căi de atac exercitate strategic. Din clienți care, după ce și-au recăpătat dreptul sau și-au salvat afacerea, au revenit cu alte cauze și au recomandat mai departe. În această logică încerc să lucrez. Fără promisiuni nesusținute, fără discurs publicitar, fără false certitudini. Cu disciplina celor care înțeleg că un proces se câștigă în pregătire, nu în pledoarie.

Scrie-ne pe WhatsApp